Râmnicu Vâlcea, între vechiul CET și noua centrală. Cât va costa căldura și ce urmează după 31 august

Râmnicu Vâlcea trebuie să schimbe din mers sursa care îi asigură apa caldă și căldura. Vechile capacități pe lignit de la CET Govora se apropie de termenul de 31 august 2026, cele patru cazane ale noii centrale trebuie să fie operaționale la 15 octombrie, iar între aceste două momente orașul are nevoie de o soluție care să nu fie resimțită la robinet. Dincolo de siguranța furnizării apare însă o a doua problemă, poate la fel de importantă pentru populație: prețul. Cifrele cunoscute până acum arată că tranziția energetică va costa mai mult, iar o parte tot mai mare din diferență va trebui acoperită prin subvenții.

Documentele aprobate de Consiliul Local în iunie pornesc de la notificarea transmisă de CET Govora, potrivit căreia vechea producție ar urma să înceteze cel târziu la 31 august 2026. Același studiu stabilește însă și traseul pentru perioada imediat următoare: până la 15 octombrie energia termică poate fi cumpărată de la un producător privat autorizat, iar din 15 octombrie cele patru cazane noi, cu o putere totală de 100 MW termici, trebuie să devină principala sursă de căldură a municipiului.

Este, în realitate, o operațiune mult mai complicată decât simpla înlocuire a cărbunelui cu gazul. Orașul nu poate aștepta finalizarea unei centrale pentru a porni din nou termoficarea. Sistemul trebuie să funcționeze continuu, iar sursa de energie se schimbă în timp ce apa caldă continuă să ajungă la consumatori.

Constantin Rădulescu a rezumat public angajamentul administrației județene într-o formulare foarte clară: „Nu rămâne nimeni fără apă caldă, nu rămâne nimeni fără căldură. CET-ul se transformă.”

Aceasta este și prima măsură după care trebuie judecată tranziția. Pentru râmnicean contează mai puțin ce instalație produce energia într-o anumită zi și mai mult dacă serviciul continuă fără sincope.

Între 31 august și 15 octombrie

Soluția pentru această perioadă de legătură există deja în planul aprobat de municipalitate. CET Govora poate cumpăra energie termică de la producători autorizați și poate continua transportul și distribuția prin rețeaua orașului. Producătorul privat luat în calcul dispune de o centrală de cogenerare cu o putere termică de aproximativ 19 MW, suficientă în principal pentru necesarul din sezonul cald, dar nu pentru a încălzi singură întregul municipiu în timpul iernii.

La momentul întocmirii studiului municipal, prețul reglementat al energiei termice produse de această centrală era de 348,70 lei/MWh, echivalentul a aproximativ 405,5 lei/Gcal, înainte de adăugarea costurilor de transport și distribuție. Este importantă această precizare: cei 405 lei nu reprezintă prețul final pe care îl vede consumatorul pe factură, ci numai componenta de producție.

Mircia Gutău explică de ce municipalitatea preferă această variantă în perioada de tranziție: energia cumpărată de la centrala privată este mai avantajoasă decât cea care ar fi produsă exclusiv în cazanele pe gaz disponibile. Primarul avertizează însă că, odată cu trecerea la noua sursă, prețul gigacaloriei produse pe gaz va fi mai ridicat, iar costul final va depinde în mare măsură de evoluția prețului gazelor naturale.

De aici începe partea sensibilă a poveștii.

De la 603 lei la o estimare de aproape 682 de lei pe gigacalorie

La începutul acestui an, Consiliul Local a aprobat pentru energia livrată prin rețeaua secundară un cost total de 603,15 lei/Gcal fără TVA. Populația nu achita însă întreaga sumă: prețul de facturare era stabilit la 553,15 lei/Gcal fără TVA, diferența de 50 de lei fiind suportată din bugetul municipiului. Pentru consumatorii racordați direct la rețeaua principală, prețul facturat era mai mic, de 400,28 lei/Gcal fără TVA.

Pe 14 august a venit următoarea schimbare. Potrivit datelor prezentate după ședința Consiliului Local, tariful de producere, transport, distribuție și furnizare a fost majorat cu 78,67 lei pentru fiecare gigacalorie, iar municipalitatea a decis în același timp să crească subvenția acordată populației la 128,67 lei/Gcal.

Dacă majorarea de 78,67 lei este aplicată bazei de 603,15 lei/Gcal aprobate în ianuarie, calculul duce la aproximativ 681,82 lei/Gcal fără TVA pentru costul integral al serviciului. Este însă o estimare aritmetică, nu un preț final de factură pe care îl prezentăm ca fiind deja stabilit oficial: forma integrală a noii hotărâri din 14 august nu este încă indexată în baza publică de hotărâri consultată.

Ceea ce se vede deja foarte clar este mecanismul ales de Primărie. Costul crește, dar crește și suma pe care administrația o suportă pentru a nu transfera imediat întreaga majorare către populație.

Mircia Gutău a anunțat și că, din octombrie, Consiliul Județean ar urma să contribuie cu încă 125 de lei pentru fiecare gigacalorie. Dacă această contribuție va fi formalizată în cuantumul anunțat, sprijinul cumulat al celor două administrații ar ajunge la aproximativ 254 de lei/Gcal. Deocamdată, cei 125 de lei ai Consiliului Județean trebuie priviți ca o contribuție anunțată pentru toamnă, nu ca o sumă pe care o putem considera deja definitiv înscrisă în factura consumatorului.

Aceasta este o distincție importantă. Subvenția protejează familia de o creștere bruscă a facturii, dar nu face energia mai ieftină. Diferența este plătită din bugetele publice. Cu alte cuvinte, o parte din cost dispare de pe factura de la întreținere și reapare în cheltuielile Primăriei și, eventual, ale Consiliului Județean.

Noua centrală: 140 de milioane de euro și primul termen decisiv

În spatele întregii tranziții se află cea mai mare investiție derulată în prezent de Consiliul Județean Vâlcea. Administrația județeană vorbește despre un proiect de aproximativ 140 de milioane de euro, iar studiul municipal consemnează peste 563 de milioane de lei fonduri nerambursabile obținute prin Programul Termoficare. Noua centrală este proiectată pentru o capacitate de 52 MW electrici și 145 MW termici.

Pentru râmniceni, toate aceste cifre se reduc în această toamnă la cele patru cazane de apă fierbinte. Fiecare are 25 MW termici, iar împreună trebuie să ofere 100 MW. Documentul aprobat de Consiliul Local stabilește 15 octombrie 2026 ca dată la care acestea trebuie să fie operaționale și să devină principala sursă de căldură a orașului. În etapa următoare vor intra cele cinci motoare de cogenerare, care vor produce simultan energie termică și electrică.

Această a doua etapă este importantă și pentru preț. Constantin Rădulescu a explicat încă din martie că motoarele programate pentru anul următor ar trebui să eficientizeze producția și să contribuie la obținerea unui preț mai bun al gigacaloriei. Asta înseamnă că iarna 2026–2027 va fi, într-o anumită măsură, o iarnă de tranziție și din punct de vedere economic: prioritatea imediată este ca sistemul să funcționeze, iar eficiența completă este așteptată odată cu intrarea în exploatare a întregii centrale.

Nu ar fi corect, prin urmare, să promitem astăzi că noul CET va aduce automat facturi mai mici. Există argumente pentru o eficiență mai bună după finalizarea cogenerării, dar există și o dependență evidentă de prețul gazului. Chiar Mircia Gutău a avertizat că această componentă poate împinge costul în sus.

Un detaliu care nu trebuie ascuns: o parte importantă din căldură se pierde pe drum

Discuția despre preț nu poate fi purtată numai în jurul centralei. Ultimul bilanț energetic oficial al sistemului arată că, în 2024, pierderile reale pe rețeaua de transport au ajuns la 20,6%, față de aproximativ 15% în 2021. În rețeaua de distribuție, pierderile consemnate au fost de 32,1%. Documentul municipal le leagă în principal de vechimea conductelor, izolația necorespunzătoare și de faptul că sistemul funcționează la o sarcină mai mică decât cea pentru care a fost proiectat.

Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri din întreaga ecuație. Poți construi o centrală nouă de 140 de milioane de euro, dar dacă o parte importantă din energia produsă continuă să fie pierdută până la consumator, factura modernizării rămâne incompletă.

Noua centrală trebuie, așadar, însoțită de continuarea investițiilor în rețele. Altfel, Râmnicul riscă să aibă o sursă modernă conectată la o infrastructură care păstrează problemele vechiului sistem.

Și o factură socială: aproximativ 400 de oameni

Schimbarea nu se măsoară numai în megawați și gigacalorii. Aproximativ 400 de angajați sunt vizați de disponibilizări odată cu închiderea activității de producție și a exploatărilor de lignit de la Alunu și Berbești. Dintre aceștia, în jur de 260 ar urma să îndeplinească condițiile pentru pensionare, iar pentru ceilalți autoritățile au anunțat că încearcă să găsească soluții de reangajare. Personalul din termoficare trebuie să rămână pentru continuarea transportului și distribuției energiei termice.

Este cealaltă față a tranziției. Pentru oraș, discuția este despre calorifere și facturi. Pentru oamenii care au lucrat ani sau zeci de ani în sistemul energetic și minier, 31 august înseamnă sfârșitul unui loc de muncă și, în unele cazuri, al unei profesii.

Tocmai de aceea, succesul proiectului nu poate fi măsurat numai prin momentul în care pornesc noile cazane.

Toamna în care cifrele trebuie să se întâlnească cu realitatea

Râmnicu Vâlcea are acum un traseu mai clar decât avea la începutul anului. Există o sursă alternativă pentru perioada de tranziție, există un termen de 15 octombrie 2026 pentru cele patru cazane noi și există o investiție majoră care continuă cu etapa de cogenerare. În paralel, Primăria a crescut subvenția, iar pentru toamnă a fost anunțată și participarea Consiliului Județean.

Dar cifrele arată și dimensiunea provocării. Costul integral al gigacaloriei era deja de 603,15 lei fără TVA la începutul anului, iar ultima majorare anunțată este de 78,67 lei. Gazul poate aduce o presiune suplimentară asupra prețului, iar rețeaua continuă să înregistreze pierderi semnificative.

De aceea, iarna care vine nu va testa doar noua centrală. Va testa întregul mecanism construit în jurul ei: capacitatea Consiliului Județean de a duce investiția la termen, capacitatea Primăriei de a proteja consumatorul fără să împovăreze excesiv bugetul și capacitatea sistemului de termoficare de a transforma energia produsă în căldură livrată efectiv în apartamente.

Constantin Rădulescu a pus garanția pe continuitate. Mircia Gutău a recunoscut deschis problema costului. Între aceste două realități se va juca toată această tranziție.

Pentru râmnicean, însă, bilanțul va rămâne mult mai simplu decât toate calculele energetice.

Va deschide robinetul, va porni caloriferul și, la sfârșitul lunii, va deschide factura.

Abia atunci vom ști cât de bine a trecut Râmnicu Vâlcea de la vechiul CET la noua centrală.