Szőcs Francisc: Trump, Putin și Xi Jinping – cine le-a dat dreptul să riște viitorul omenirii?

Editorial de Szőcs Francisc | EUROVÂLCEA

Europa nu își poate permite să privească viitorul ca pe o înțelegere care urmează să fie negociată, peste capul ei, de Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping. Securitatea unui continent, viața oamenilor și dreptul generațiilor următoare la existență depășesc ambițiile oricărui conducător.

Când marile puteri își măsoară influența prin arsenale, amenințări și demonstrații de forță, întrebarea esențială rămâne adesea în afara discursurilor oficiale: ce se întâmplă dacă unul dintre aceste calcule eșuează?

Cine răspunde pentru o escaladare care scapă de sub control? Cine mai poate repara consecințele unei decizii nucleare?

„Ultimul război mondial” este un avertisment despre limita dincolo de care puterea politică poate distruge chiar lumea asupra căreia dorește să se exercite.

Nu avem nevoie de profeții pentru a înțelege gravitatea pericolului. Potrivit evaluării SIPRI, în ianuarie 2026 existau aproximativ 12.187 de focoase nucleare la nivel mondial. Institutul avertizează că modernizarea arsenalelor, deteriorarea controlului armamentelor și tensiunile geopolitice sporesc riscurile de escaladare și de eroare de calcul.

În spatele acestor cifre se află capacitatea de a devasta orașe, de a distruge infrastructura și de a compromite condițiile de viață pentru populații întregi. A trata această putere ca pe un argument obișnuit de negociere înseamnă a banaliza posibilitatea catastrofei.

Vladimir Putin poartă răspunderea politică pentru invazia pe scară largă a Ucrainei, începută în 2022. În 2023, Rusia și-a suspendat participarea la New START, afectând mecanismele de transparență și verificare nucleară.

Pentru Europa, aceste decizii au o semnificație directă. Un stat care încearcă să impună prin forță viitorul unui vecin atacă principiul potrivit căruia popoarele au dreptul să își decidă singure destinul. Acceptarea acestei logici ar transforma securitatea țărilor mai mici într-o concesie temporară făcută de cele mai puternice.

Puterea nucleară a Rusiei nu îi conferă Kremlinului un drept superior asupra altor națiuni. Îi impune o răspundere cu atât mai mare pentru prevenirea escaladării.

Donald Trump trebuie judecat cu aceeași exigență. După expirarea New START, în februarie 2026, președintele american a respins propunerea respectării voluntare, pentru încă un an, a plafoanelor tratatului, declarând că dorește un acord nou și îmbunătățit.

Un acord mai bun trebuie să existe pentru a putea proteja pe cineva. Până la negocierea lui, liderii au obligația să gestioneze riscurile rămase descoperite. Promisiunea succesului diplomatic nu poate ține locul unor limite verificabile.

În octombrie 2025, Trump anunțase că ordonase începerea procesului de testare a armelor nucleare americane. La momentul declarației, nu era clar dacă se referea la explozii nucleare sau la testarea sistemelor de transport. O asemenea ambiguitate poate alimenta neîncrederea tocmai acolo unde precizia și disciplina comunicării sunt esențiale.

Europa are dreptul să ceară responsabilitate Washingtonului. Prietenia dintre aliați presupune și capacitatea de a spune că anumite decizii sau declarații pot pune în pericol securitatea comună. Respectul pentru Statele Unite nu obligă pe nimeni la indulgență față de președintele lor.

Xi Jinping are, la rândul său, de răspuns pentru direcția în care conduce China. SIPRI estima în 2026 un arsenal chinez de aproximativ 620 de focoase, aflat în cea mai rapidă expansiune dintre arsenalele nucleare naționale. Dimensiunea sa rămânea considerabil sub cea a arsenalelor american și rus, însă această creștere contribuie la presiunea unei noi curse a înarmării.

Discursul Beijingului despre stabilitate trebuie evaluat împreună cu alegerile sale militare. Atunci când fiecare mare putere își justifică înarmarea prin înarmarea celorlalte, lumea poate intra într-o spirală în care toți pretind că își sporesc siguranța, iar pericolul comun continuă să crească.

Responsabilitățile celor trei conducători sunt diferite. Fiecare trebuie judecat pentru propriile fapte. Obligația de a preveni o catastrofă îi privește însă pe toți.

Consecințele unui război nuclear ar putea depăși cu mult teritoriile lovite. Un studiu publicat în Nature Food, în 2022, estima că, într-un scenariu de confruntare nucleară de amploare între Statele Unite și Rusia, perturbarea climei și a producției alimentare ar putea provoca moartea prin foamete a peste cinci miliarde de oameni. Este rezultatul modelării unui scenariu, dependent de ipotezele cercetării, nu o predicție inevitabilă.

Nu putem prezenta dispariția întregii vieți de pe Pământ drept o certitudine. Putem înțelege însă că distrugerile posibile ar depăși orice capacitate obișnuită de intervenție și reconstrucție.

Europa trebuie să își apere cetățenii și să contribuie activ la reducerea acestui pericol. Apărarea credibilă, diplomația, acordurile verificabile și comunicarea dintre adversari trebuie să servească protejării vieții.

Pentru România, această miză înseamnă siguranța familiilor, continuitatea comunităților și dreptul copiilor de a-și construi un viitor. Pentru oamenii din Vâlcea, ca pentru cei din orice alt colț al continentului, pacea este condiția în care toate celelalte proiecte devin posibile.

Trump, Putin și Xi Jinping conduc state. Nu sunt proprietarii viitorului omenirii.

Iar Europa are obligația să spună acest lucru limpede și să acționeze în consecință, cât timp „ultimul război mondial” poate rămâne doar titlul unui avertisment.