Sunt sigur că părinţii noştri, dacă s-ar scula din mormânt, văzând progresele ce au făcut sufletele ţigăneşti emancipate de dânşii. Vânzarea sau răscumpărarea robilor, ori pedepsele fizice aplicate robilor romi constituiau norma juridică a vremii, deoarece robii români suportau aceleași pedepse ca şi romii, nefiind nicio discriminare în privința aceasta. Istoria readuce astăzi în memoria colectivă perioada sclaviei romilor, un fapt care a marcat existenţa lor atât în trecut cât şi în prezent.
La 20 februarie 1856, a fost adoptată Legiuirea pentru emanciparea romilor din Principatul Ţării Româneşti, prin care era desfiinţată robia. O populaţie de 250.000 de romi şi-a câştigat statutul de oameni liberi. Proprietarilor de ţigani li se acorda o despăgubire de zece galbeni pentru fiecare ţigan. Pământuri nu le-au fost niciodată atribuite romilor. După votarea celor două legi, din 1855 în Moldova, respectiv 1856, în Ţara Românească, mulţi boieri şi-au eliberat robii fără să pretindă despăgubiri de la stat. Aceste două legi au constituit practic ultima etapă a dezrobirii ţiganilor, important proces de reformă socială desfăşurat pe parcursul a două decenii. După eliberare, un număr mare de romi au părăsit ţara, plecând înspre ţările vecine, iar de acolo în vestul Europei şi în cele din urmă în America.
Nici astăzi, la 156 de ani de la abolirea sclaviei/robiei pe teritoriul statului român, romii din România nu se simt pe deplin liberi. Rezultatele recensământului cu privire la etnia romă sunt consecinţe directe ale faptului că romilor încă le este teamă de eventualele repercusiuni în urma declarării apartenenţei etnice.
Conform datelor statistice, în România există cel mai mare număr de romi din Europa, dovedind şi prin aceasta că poporul român a fost şi este ospitalier şi tolerant faţă de romi, dar şi faţă de toate minoritățile etnice din România.
Alexandru Diamant,
Președinte
Partida Romilor Pro Europa – Filiala Vâlcea