Păpușarii vâlceni duc magia Teatrului „Anton Pann” în Republica Moldova

Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea a participat, pe 16 octombrie 2026, la Festivalul Internațional „Teatru fără frontiere” din Republica Moldova, cu spectacolul „Ridichea uriașă și alte povestiri”. Întâlnirea cu publicul de la Cahul pune în lumină valoarea unei arte care formează sensibilitatea copiilor și apropie comunitățile prin povești.

Pentru artiștii păpușari, succesul începe în clipa în care spectatorul uită că personajul din fața sa este un obiect însuflețit prin voce și mișcare. Copilul îi urmărește aventura, îi înțelege spaima, îi așteaptă izbânda. Din această încredere se naște legătura dintre scenă și sală.

O asemenea întâlnire a prilejuit participarea Teatrului „Anton Pann” la cea de-a treia ediție a Festivalului Internațional „Teatru fără frontiere” de la Cahul. Programul oficial a inclus, pentru 16 octombrie 2026, două reprezentații ale producției vâlcene „Ridichea uriașă și alte povestiri”, la orele 10:00 și 12:30, pe scena Teatrului Republican Muzical-Dramatic „B. P. Hasdeu”.

Potrivit informațiilor transmise redacției, spectacolul a fost primit cu entuziasm de copii și adulți, iar publicul s-a ridicat în picioare pentru a-i aplauda pe păpușarii vâlceni. Relatarea vorbește despre o reacție caldă, în care bucuria celor mici s-a întâlnit cu emoția însoțitorilor lor.

Participarea oferă și un motiv de reflecție pentru comunitatea din Râmnicu Vâlcea. Artiștii unei instituții locale duc în afara țării numele orașului printr-o muncă ale cărei rezultate se văd în atenția, curiozitatea și răspunsul publicului.

Trei povești și o întâlnire între generații

Spectacolul, regizat de Florin Iftode, reunește „Ridichea uriașă”, „Turtița fermecată” și „Căsuța din oală”. Firul care le leagă pornește de la o nepoțică plictisită în ograda bunicilor, pentru care istorisirile bunicii deschid un univers de aventuri. Actorii, păpușile, muzica și momentele comice construiesc o formulă interactivă, destinată publicului de peste trei ani.

Această alegere dramaturgică poate fi citită ca o recuperare a relației dintre povestitor și ascultător. Bunica îi oferă copilului timpul și atenția ei, iar povestea devine o experiență împărtășită. În această relație se află una dintre resursele durabile ale teatrului pentru copii: posibilitatea de a descoperi lumea alături de cineva.

Plictiseala nepoatei capătă, astfel, o semnificație familiară pentru multe familii. Cum îi trezești unui copil interesul pentru ceea ce îl înconjoară? Cum transformi o întâmplare simplă într-o aventură? Teatrul răspunde prin prezență, joc și imaginație, invitând spectatorul să participe la construirea sensului.

Lecția celui mai mic personaj

Într-o lectură a mesajului poveștii, „Ridichea uriașă” vorbește despre felul în care cooperarea schimbă raportul dintre om și dificultate. Ceea ce depășește puterile unui singur personaj poate fi realizat prin contribuția tuturor.

Miezul poveștii se află însă în valoarea ajutorului venit din partea celui mai mic. Copilul poate descoperi aici că dimensiunea, vârsta sau forța aparentă nu hotărăsc singure importanța cuiva. Există situații în care tocmai contribuția modestă face posibil rezultatul așteptat.

Pentru adulți, aceeași poveste deschide o întrebare despre atenția acordată celor din jur. Pe cine considerăm prea slab pentru a conta? Cui îi cerem ajutorul și pe cine lăsăm în afara efortului comun? Simplitatea basmului permite asemenea reflecții fără să împovăreze bucuria spectacolului.

Profesioniștii din spatele păpușilor

Din distribuția publicată a producției fac parte Viorica Stamate, Marina Măgală, Cristian Bulagea, Mioara Dospina și Felicia Ștefan. Scenografia este semnată de Gelu Rîșca, construcția păpușilor îi aparține Vioricăi Stamate, iar regia tehnică este asigurată de Doru Perpelea.

Arta lor cere coordonare și măsură. Vocea trebuie să se întâlnească firesc cu gestul, iar mișcarea păpușii să exprime o intenție limpede. O ezitare poate sugera teamă; o întoarcere bruscă poate declanșa râsul. Personajul devine credibil prin acumularea acestor detalii.

În fața unui public care cunoaște deja povestea, provocarea este cu atât mai interesantă. Artistul trebuie să păstreze vie curiozitatea pentru felul în care se ajunge la final. Aici se întâlnesc experiența interpretului, concepția regizorală și expresivitatea păpușilor.

Vâlcea într-un dialog cultural internațional

Festivalul de la Cahul se desfășoară între 14 și 26 octombrie, sub genericul „Aripile Copilăriei”, și reunește, potrivit organizatorilor, 13 teatre din Republica Moldova, România, Bulgaria, Ucraina și Polonia. Spectacolelor li se adaugă întâlniri cu scriitori și oameni de teatru, lansări de carte și discuții publice.

În acest cadru, participarea Teatrului „Anton Pann” poate fi privită ca o formă concretă de apropiere culturală. Copiii descoperă artiști din alte comunități prin experiența directă a unei povești. Între publicul din România și cel din Republica Moldova, limba comună permite și transmiterea nuanțelor afective, a umorului și a familiarității relațiilor dintre personaje.

Pentru Râmnicu Vâlcea, o asemenea prezență arată de ce merită susținută continuitatea teatrului pentru copii. Repertoriul, experiența păpușarilor și întâlnirile cu publicul formează împreună o resursă culturală a orașului.

La Cahul, povestea unei ridichi imposibil de scos din pământ a oferit și imaginea unui lucru posibil numai împreună. Iar pentru artiștii vâlceni, această întâlnire aduce în atenție rostul profund al meseriei lor: să transforme o poveste cunoscută într-o emoție pe care fiecare spectator o trăiește pentru prima dată.