Mircia Gutău și presa vâlceană: o declarație dură, dar o problemă reală

Declarația primarului municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, potrivit căreia „o mare parte din presă șantajează”, a provocat reacția mai multor publicații locale. Termenul folosit este grav și presupune, atunci când este raportat la fapte concrete, dovezi și responsabilitate. Dincolo însă de formulare, problema ridicată de primar nu poate fi respinsă pur și simplu: independența reală a unei părți a presei locale față de interesele politice și economice reprezintă de multă vreme o vulnerabilitate a jurnalismului românesc.

Declarația lui Mircia Gutău a fost făcută într-o ședință a Consiliului Local Râmnicu Vâlcea și a generat rapid o reacție a mai multor jurnaliști, care i-au cerut primarului să indice cazurile, persoanele și publicațiile la care s-a referit.

Solicitarea este firească. Dacă există situații care pot fi încadrate în sfera șantajului, ele trebuie individualizate și demonstrate.

Dar discuția nu ar trebui să se oprească aici.

Gutău atinge o vulnerabilitate reală a presei

Ar fi dificil de susținut, cu bună-credință, că presa românească și în special presa locală funcționează într-un spațiu complet independent de politică și de interese economice.

Constatarea nu îi aparține lui Mircia Gutău.

Media Freedom Rapid Response, într-o analiză asupra libertății presei din România, avertiza explicit asupra dependenței financiare a unei mari părți a presei locale de fondurile provenite din publicitatea de stat și politică și asupra riscului ca aceste mecanisme să cumpere loialitatea sau tăcerea unor instituții media.

Un raport mai recent privind capturarea mass-media în România constată, de asemenea, utilizarea fondurilor publice și politice pentru influențarea conținutului editorial și subliniază vulnerabilitatea presei locale și regionale în raport cu aceste surse de finanțare.

Așadar, fondul problemei semnalate de Mircia Gutău există.

Desigur, dependența economică, partizanatul sau apropierea unei publicații de un anumit centru politic nu înseamnă automat șantaj. Sunt lucruri diferite și trebuie tratate ca atare. Dar nici nu putem pretinde că fiecare material prezentat sub sigla unei publicații este, prin definiție, rezultatul exclusiv al unei judecăți jurnalistice independente.

Când critica devine campanie

În ultimele luni, Mircia Gutău a fost ținta unor materiale formulate într-un registru extrem de dur, uneori mai apropiat de confruntarea editorială decât de relatarea neutră.

Titluri precum „Gutău instigă la divizare în presă”, „Gafă de proporții sau autodenunț în direct?” sau formulări despre „mahalaua de partid” arată nivelul la care a ajuns conflictul dintre edil și o parte a presei locale. Existența unor asemenea articole nu demonstrează, desigur, existența șantajului și nici o comandă politică, dar demonstrează că relația dintre o parte a presei și primarul Râmnicului a depășit de mult registrul unei relații instituționale obișnuite.

Un primar trebuie să accepte critica, inclusiv critica severă. Este una dintre consecințele funcției publice.

Dar și presa trebuie să accepte o întrebare incomodă: unde se termină critica jurnalistică și unde începe campania?

Repetarea sistematică a unor atacuri, folosirea unui limbaj depreciativ sau construirea unei agende editoriale aproape exclusiv în jurul unei persoane nu reprezintă în sine dovada unei legături politice sau economice. Dar sunt suficiente pentru ca publicul să aibă dreptul să întrebe ce se află în spatele unei asemenea poziționări editoriale.

Nu toate suspiciunile trebuie respinse doar pentru că vin de la un politician

Presa cere, pe bună dreptate, transparență din partea administrației. Aceeași exigență ar trebui să existe și în interiorul presei.

Cine finanțează publicația? Ce contracte de publicitate există cu instituțiile publice, partidele sau companiile? Sunt materialele plătite marcate corespunzător? Există relații economice sau politice care pot influența politica editorială?

Aceste întrebări nu reprezintă un atac asupra libertății presei.

Dimpotrivă, sunt esențiale tocmai pentru credibilitatea ei.

În acest sens, reacția lui Mircia Gutău trebuie privită și din perspectiva experienței unui politician care se confruntă de ani de zile cu mecanismele presei locale și care poate cunoaște realități pe care publicul nu le vede întotdeauna.

Primarul are însă avantajul — și, în același timp, obligația — de a merge mai departe. Dacă deține informații concrete, acestea trebuie prezentate. O asemenea clarificare ar transforma o declarație generală într-o discuție serioasă despre raporturile dintre presă, politică și bani în Vâlcea.

Poziția EUROVÂLCEA

EUROVÂLCEA nu a semnat scrisoarea deschisă adresată primarului Mircia Gutău și nu consideră necesară o solidarizare automată de breaslă.

Libertatea presei trebuie apărată fără echivoc, dar libertatea presei nu înseamnă că presa este mai presus de critică.

Considerăm că Mircia Gutău a folosit o formulare prea generală atunci când a vorbit despre „o mare parte din presă”, iar acuzația de șantaj trebuie susținută prin cazuri concrete.

În același timp, ar fi incorect să afirmăm că suspiciunile sale nu au nicio legătură cu realitatea.

Politizarea, dependența economică și apropierea unor instituții media de diferite centre de putere sunt probleme recunoscute ale presei românești, iar presa locală este una dintre zonele cele mai vulnerabile.

De aceea, poate că întrebarea pe care a deschis-o Mircia Gutău merită dusă până la capăt.

Nu pentru a pune întreaga presă vâlceană sub acuzație, ci pentru a separa jurnalismul independent de jurnalismul de interes, critica legitimă de campania comandată și informația de instrumentul de presiune.

Presa are dreptul să-i ceară socoteală lui Mircia Gutău.

Dar și Mircia Gutău are dreptul să ceară presei să explice în numele cui vorbește și ce interese reprezintă, atunci când există motive serioase pentru asemenea întrebări.

Iar în această dispută, adevărul probabil nu se află integral într-o singură tabără.

EUROVÂLCEA